Reconfigurand taramul paridisului pierdut printr-un autentic act compensativ, relevand o viziune senin-nostalgica, toti acesti scriitori constientizeaza sublima stare a copilului etern si aduc farame de copilarie, adunand intr-un joc spontan de puzzle scoala vacantei, carutul cu ingeri, ora cireselor si oglinzile fermecate. Creatiile lor ofera „modele” de sensibilitate si comportament, creand acel liant necesar spre adevarata lume a literaturii, din care iesi mai intregit, mai luminos, mai insufletit si mai dornic de a reveni in acest univers al jubilatiei perpetue. (Diana Vrabie)