Daca memoria este capacitateta tuturor de a aduna in minte oameni, informatii, intamplari, amintirea devine averea personala a fiacaruia dintre noi, ceea ce sufletul, inima pastreaza, ceea ce nu pot sa uite, iar in cazul aparte al Preasfintitului Parinte Timotei, ceea ce ne cheama in luminisurile padurii sale ca sa ne aline, sa ne ajute sau, pur si simplu, sa ne bucure. Aparte, deoarece, fiind asternuta pe hartie, este dintru inceput destinata si altora. Aparte, deoerece, cu siguranta, nelipsita de zguduiri, dureri, amaraciuni, amintirea sa din copilarie pana la varsta de acum prefera partea insoritai, frumoasa a vietii. (Doina Cernica)