Urmaresc de multa vreme scrisul lui Varujan Vosganian. Interesul meu pentru poezia lui crestea pe masura ce descopeream ca ea vine dintr-un surplus de energie, iar poeziile nu sunt altceva decat o incercare de recuperare a unei bogatii amenintand, altminteri, sa se risipeasca. Poeme umbrite de o statornica revolta, mahnire, scrise parca dinadins pentru a nu putea fi publicate. Cineva se impotrivea evidentelor; cineva staruia ca creada ca nu zadarnic se asaza la masa de scris. Varujan Vosganian are toate datele unui artist care-si face religie din refuzul faptului implinit. (Mircea Ciobanu, 1990)