Cea mai intinsa parte a operei lui Cosbuc e cea consacrata eroticii rurale. Supusa acestor determinari ce decid cursul vietii sub toate aspectele, iubirea descifrata de poet in sufletele tinerilor (a fetelor indeosebi) ce populeaza lumea Baladelor si idilelor, a Firelor de tort se distinge printr-o intensitate si o prospetime particulare. Cosbuc reveleaza erosul taranesc in toate fazele sale. Prima este faza inmuguririi tainice a sentimentului. O fata sta in fata oglinzii. Copilaresc, rasfatul ei tradeaza inceputul preocuparii de a placea: „Uite, zau, acum iau seama/ Ca-mi sta bine-n cap naframa,/ Si ce fata frumusica/ Are mama!“