In Ochi de caine albastru, scufundarea lui Garcia Marquez in aceasta „alta realitate e profunda si vertiginoasa. Aici nu este vorba despre o realitate placuta si amuzanta. Garcia Marquez ne pune fata in fata cu o prezenta inevitabila - moartea - , dezvaluind-o ca pe o parte geamana a vietii noastre. Moartea licarindu ne in vise, cunoscuta apoi ca experienta totala a sufletului si a corpului. Moartea ca o constanta iminenta, care ne arata pana in ce punct fiinta noastra este formata din aspecte distincte si niciodata imaginate.