E indubitabil ca avem in persoana lui Grigore Chiper un poet special. Postmodern fara emfaza, liric fara sentimentalism si abstract numai atat cat trebuie, poetul si-a configurat un teritoriu liric in care soapta este suficienta pentru a crea atmosfera, iar imaginatia hranita de lecturi alimenteaza o sensi-bilitate dotata din plin cu simtul limitelor. Artistul nu insfaca niciodata realul, ci-l sarmeaza si-l supune printr-un ritual textual al curteniei. Cititorul porneste prin a contempla acest ritual, pana cand, pe nesimtite, verbul gingas al lui Grigore Chiper il ia prizonier si-l subjuga, facandu-l partas la aceasta epifanie a abia tangibilului.Razvan Voncu