Era o vreme cand locuiam in palaria bunicului meu unde nu era niciodata prea devreme sau prea tarziu si uneori soarele rasarea de mai multe ori intr-o zi. Era mama, fantasticii mei bunici, soare si sarbatoare fara sfarsit. Timpul nu trecea prin fata casei mele, oamenii chiar stiau sa vorbeasca unii cu altii, imblanzeam fluturi si pasari, gustam din iubire si ma ascundeam in contrabasul bunicii cand voiam sa nu ma gaseasca nimeni...