Caragiale a delimitat si impus teritoriul dramaturgiei romanesti cu numai cinci piese, patru comedii si o drama, scrise pe durata a doar unsprezece ani. Timp de un secol si peste trei decenii, cat a trecut pana astazi de la prima lectura publica a Noptii furtunoase, cea dintai dintre marile lui piese, perimetrul problematic, de viziune, stilistic si tipologic al teatrului romanesc, atat in registrul comediei, cat si in cel al dramei, fie aceasta „de idei“, fantastica ori mitologizanta, a ramas cel stabilit de Caragiale. Pentru literatura dramatica romaneasca el a avut si are acelasi rol ca in literatura franceza Corneille, Racine si Moliere laolalta. I-a fixat, pentru eternitate probabil, tiparele si intinderea, specificul si frontierele.